Stiri

Basketball - LNBM - Men's National Basketball League FINAL - game between LNBM - Men's National Basketball League game between CSM Steaua Bucharest and CS Dinamo Bucharest. October 2017

CSM Steaua București EximBank – BC Mureș, astăzi, ora 20:00

Adversarele de astăzi, CSM Steaua București EximBank și BC Mureș, vin în sala ”Mihai Viteazul” cu un palmares de 1-1, în acest debut de sezon. În ultima etapă, echipa lui Jukka Toijala a pierdut meciul cu CSU Sibiu, scor 88-74, în timp ce mureșenii au reușit prima victorie din actuala stagiune, pe teren propriu, în fața celor de la SCM U Craiova, scor 78-75.
Dragan Zekovic este cel mai bun marcator al Stelei, cu 14,5 puncte și 4,5 recuperări pe întâlnire, în timp ce Luka Lapornik a înscris până acum 13 puncte pe meci iar Jason Boone are 10 puncte și 7 recuperări pe întâlnire. De partea cealaltă, Deven Mitchell a reușit 22,5 puncte și 6 recuperări pe meci, Jonathan Person a adunat 14 puncte și 7 recuperări pe întâlnire, iar Milvoje Mijloc a strâns 9 puncte și 9,5 recuperări pe meci.
Duelul dintre CSM Steaua Eximbank București și BC Mureș din etapa a III-a a Ligii Naționale de Baschet Masculin se va juca sâmbătă de la ora 20:00 în Sala Regimentului din Capitală. Meciul va fi difuzat și pe Digi Sport 3.

_SKK0205

Jukka Toijala, antrenor CSM Steaua București EximBank: ”Meciul de la Sibiu vine imediat după înfrângerea din FIBA, trebuie să ne încărcăm repede bateriile”

CSM Steaua București EximBank joacă, astăzi, la Sibiu, de la ora 17:00, a doua etapă a Ligii Naționale. Roș-albaștrii vin după o victorie categorică în campionat, cu Dinamo.
Despre noul sezon intern, dar și despre meciul de la Sibiu, antrenorul Jukka Toijala a declarat: ”În acest sezon al Ligii Naționale, s-au schimbat regulile, așa că situația va sta diferit. În primul rând, în primele 10 minute trebuie să le jucăm cu un junior în teren, vom vedea cum ne afectează. Vom știi mai multe până la Crăciun, cine va face față și cine va avea probleme. Cu siguranță, 6 jucători străini aduc plus valoare oricărei echipe, poți roti mai multi oameni, iar ei trebuie să aducă intensitate jocului. Să vedem, sunt curios să văd cum va fi acest sezon, sunt șanse ca mai multe echipe să fie mai puternice.
George Darwice este un jucător valoros pentru vârsta lui, a demonstrate asta, dar este greu, totuși, să începi cu un copil de 19 ani și s-ar putea să fie mai sigur să încep cu Taylor, ajutat de Lapornik și Runkauskas. O să vedem, am avut doar un meci până acum. Îi avem de asemenea pe Popa, Petrache, Niculescu și multi alții care își așteaptă șansa, care muncesc foarte mult. Vorbim des cu antrenorul grupelor de juniori, Goran Vrkic, și o să vedem cine va fi în formă și cine merită să fie în prima echipă.
În ceea ce privește meciul de la Sibiu, echipa gazdă s-a schimbat față de sezonul trecut, are 6 americani atletici acum, dar stilul este același, joacă tare în defensivă, aleargă repede în atac, sunt jucători periculoși, pe care dacă îi lași îți pot înscrie multe puncte, în special Tyler Laser și conducătorul de joc Amonea Pratina, pe care îl știu din Finlanda, la fel și pe Kinnard, deci sunt familiarizat cu acești jucători.
Vine repede acest joc, după dezămagirea din Fiba Europe Cup. Trebuie să ne încărcăm bateriile, să ne pregătim atât fizic, cât și psihic, dar încercăm să dăm tot ce putem și să venim cu un rezultat pozitiv de acolo.”

image

Jukka Toijala: ”Suntem cu 2 săptămâni în urmă cu pregătirea. De aceea avem oscilații în joc!”

Jukka Toijala, antrenorul CSM Steaua București Eximbank, a făcut o analiză a prestației elevilor săi, după eliminarea din FIBA Europe Cup: ”În primul rând, faptul că am pierdut ambele meciuri înseamna că Egis Kormend a fost echipa mai bună.
Suntem cu 2 săptămâni în urmă cu pregătirea. De aceea avem oscilații în joc, cu momente foarte bune, iar apoi cu căderi în evoluție. Să primești 15 puncte fără să marchezi este inacceptabil, în acest moment al anului! De aceea am și pierdut meciul de la Târgoviște. La fel ca la Kormand, am luptat acolo, dar apoi am cedat 15 puncte și a fost foarte greu să mai recuperăm.
Trebuie să le dau, însă, credit jucătorilor, pentru că înaintea ultimului sfert le-am spus că nu cedăm și nu au cedat, au luptat tare, am recuperat puncte și am ajuns chiar să conducem la un punct. Știam că dacă mai marcam 6-10 puncte înca mai aveam șanse, deși ne propusesem victoria. Dar adversarii au înscris câteva coșuri importante și asta a fost istoria meciului.
În ultimul sfert le-am spus băieților să dea totul pe teren, dar am jucat și cu o linie mai scurtă, cu Marinov pe poziția 4, împreună cu Runkauskas, Taylor și Lapornik și am reușit să fim mai rapizi decât adversarii. Aici a fost poate plusul în sfertul 4, dar, totodată, cred că i-am folosit prea mult pe acești jucători și spre final au fost puțin obosiți.
Sala aceasta nu este a noastră, deși am venit luni și ne-am antrenat aici, am avut 3 sesiuni de aruncat la coș, dar se simte din procentaj că băieții nu sunt obișnuiti cu panourile. Runkauskas a avut 0 din 5 la aruncările de 3 puncte, iar Lapornik și Marinov au reușit doar câte o aruncare. Să zicem că marcam măcar încă 2 din acele aruncări și situația stătea altfel.
Vor fi multe antrenamente pentru noi, avem câte un meci pe săptămână, cred că echipa are potențial, trebuie să muncim și să mergem pas cu pas, dar cu siguranță este o dezamăgire că am pierdut. Echipa încă nu e închegată, se vede din greșelile jucătorilor, dar se vor corecta după o lună, sper. Am lucrat mai mult la defensivă în primele două săptămâni și suntem puțin în urmă cu pregătirea atacului și se vede că nu se leagă jocul în atac. Avem jucători buni, dar trebuie lucrat pe toate planurile.”

Următorul meci al CSM Steaua București Eximbank va avea loc sâmbătă, la Sibiu.

image (3)

CSM Steaua București EximBank ratează calificarea în grupele FIBA Europe Cup

Vicecampioana României, CSM Steaua București EximBank, a ratat calificarea în grupele FIBA Europe Cup, după ce a pierdut și returul de pe teren propriu cu EGIS Kormend, scor final 72-73, meci care a contat pentru ultimul tur preliminar din această competiție.
Brandon Taylor a avut 26 puncte, 5 pase decisive, Pavel Marinov a adăugat 14 puncte, 5 recuperări, 5 pase decisive, iar Luka Lapornik a terminat cu 10 puncte, 8 recuperări pentru Steaua.

_SKK8713

“Black Hercules”, ‘forța’ roș-albaștrilor: “Revenirea într-un oraș mare m-a readus la viață”. A acceptat provocarea CSM Steaua pentru că are un trofeu european, dar vrea și un prim titlu de campion național

jason booneÎmi place să cred că sunt o stâncă, un tip încăpățânat, de neclintit, un jucător puternic din punct de vedere fizic. Pe scurt, o forță”, spune Jason Boone.

Noul număr 21 din echipa CSM Steaua EximBank împlinește 32 de ani chiar în ziua în care echipa roș-albastră dă start-joc în ediția 2017/2018 a Ligii Naționale de Baschet. Este pivotul care evoluează pe pozițiile 4 și 5. ‘Știu că sunt ultimul om în linia defensivă și trebuie să fiu de neclintit, să mă folosesc de forța mea. Știu că trebuie să fiu și inteligent pe teren, pentru că altfel este simplu ca arbitrii să mă sancționeze cu fault, fiind un tip care joacă un baschet fizic. Îmi place să fiu omul care dă un impuls echipei, un lider pe teren. Îmi place să fiu și jucătorul care finalizează din poziție de extremă. Sunt un jucător eficient, cu procentaje ridicate din acțiune și sunt un stâlp pentru defensivă”, își conturează portretul, succint, Jason.

Îmi place să văd că echipa adversă este mai obosită decât noi – pentru că îmi place să văd că noi suntem mai bine pregătiți din punct de vedere fizic. Să știu că dacă este nevoie – noi putem alerga sus-jos fără probleme, dar că avem și opțiunea de a reduce tempoul, la nevoie”, își duce ideea până la capăt americanul.

Se ține cu strictețe de programul de învățat limba română pe care singur și l-a impus. Pentru că altfel, în vestiar, engleza este de bază. “Mi-am descărcat în telefon o aplicație, pentru că încerc să învăț puțin câte puțin limba română. Ținta mea este să fac câte puțin zi de zi, ca să învăț lucrurile de bază. Cum saluți, cum să ceri o apă, cum să vorbești într-un restaurant – lucruri din genul acesta – pentru că apoi mă voi simți mai confortabil în interacțiunile din oraș. Așa, voi și ieși mai des în oraș și așa voi avea parte și de  mai multă socializare. Am avut câteva zile mai lejere, în care am apucat să ies în oraș: am văzut câteva bserici, câteva clădiri importante – nu știam, de exemplu, că aveți cea mai mare clădire – Casa Parlamentului! Până la urmă, joci într-o țară străină și ai totodată oportunitatea să trăiești într-o țară nouă. Iar parte din experiență se referă și la a înțelege și a cunoaște cultura locală, să încerci să înțelegi unde te afli cu adevărat”, este convins Boone.

Mi se spune <<Black Hercules>>. A fost ‘eticheta’ mea în ultimii cinci sau șase ani, de când mi-am făcut un nume îăn Germania”. Și Jason Boone își deapănă cu răbdare povestea, așezat comod pe una dintre canapelele amplasate pe holul de la etajul unu al sălii ‘Mihai Viteazul’, în dreptul tribunei oficiale.

_SKK8727De două luni în România – cum merge acomodarea? Cum te simți aici?
Foarte bine. Este un oraș cu multă energie. Bucureștiul este cel mai mare oraș în care joc – după Berlin. Eu sunt new-yorkez și iubesc vibe-ul unui oraș mare, sentimentul pe care ți-l dă un astfel de centru urban. În ultimii ani însă, am stat în orașe micuțe – așa că revenirea într-un oraș mare m-a readus, într-un fel, la viață – dincolo de tot ceea ce ne propunem să facem aici, cu echipa.

Și echipa, cum se încheagă? Care sunt primele impresii? Cum se formează acele relații – pe teren și în afara lui, pentru că sunt importante amândouă, nu?
Da, așa este. Am avut șansa de a începe procesul de omogenizare pe teren. Primul test adevărat va fi chiar primul meci, acolo unde lucrurile devin ‘reale’. Va trebui să contăm unul pe celălalt pentru a obține victorii. Dar, deocamdată (n.r. – înainte de plecarea în Ungaria), totul a mers bine. Este multă energie pozitivă degajată în interiorul acestei echipe, venită din interiorul echipei, este mult spirit competitiv și cred că fiecare dintre noi are lucruri de îmbunătățit și este pregătit să se lase antrenat, pregătit, integrat și descoperit. Dacă vom continua să facem aceste lucruri, să menținem concurența internă, ascultându-l totodată pe antrenor înainte de fiecare luptă, cred că putem reuși lucruri frumoase.

“În afara terenului, există multă camaraderie. Îmi place asta. În munții din Serbia ne-am sudat ca echipă mult mai rapid decât la alte echipe la care am jucat”

Printre primele lucruri pe care ni le-ai spus când ai ajuns în România s-a numărat și acela că zâmbetul tău e contagios. Ai descoperit vreun rival în echipă?
Să nu uităm că sunt și echilibrat, pentru că atunci când mingea e în joc, e business, frate! Dar, într-adevăr, în afara terenului, băieții sunt foarte ok și există multă camaraderie. Îmi place asta. Am petrecut destul timp împreună în munții din Serbia și acolo chiar a fost prilejul perfect să ne apropiem unii de ceilalți. Ne-am sudat ca echipă mult mai rapid decât la alte echipe la care am jucat. Și, pentru că sezonul stă să înceapă, sunt nerăbdător să văd cum se transpune acest lucru pe teren.

Poți să ne împărtășești o pățanie din timpul cantonamentului de la Zlatibor? Un moment care ți-a rămas în minte?
Eu am fost coelg de cameră cu Dragan Zekovic. El este un tip atât de tăcut, dar pe teren – pf! Este ‘asasinul tăcut’! Se achită fantastic de sarcinile care îi revin, parcă niciodată nu se entuziasmează peste măsură, nu pică prea jos, dar nici nu depășește limitele la modul extravagant – este un tip fantastic de constant. Și, în primul meci de pregătire, a reușit un slam-dunk. Să fim sinceri – el era ultimul la care ne-am fi așteptat să facă așa ceva. Reacția băieților de pe bancă a fost incredibilă. Și în acel moment am știut că aceasta va fi o echipă în care sprijinul pe care ni-l oferim unul altuia va fi imens! La victorii și în momentele grele. Așa că sunt cu adevărat entuziast să joc alături de acești băieți.

“Toată lumea joacă mai bine cu puțină presiune din aceasta”

imageDe ce ai ales Steaua? Ai acumulat multă experiență în Europa, vârful carierei tale l-ai prins în Germania… Aici, care este provocarea pentru tine?
Cred că și în Germania, și în Polonia sau în Turcia, echipele la care am jucat nu erau cu adevărat pretendente la titlu. Am deja o vârstă, iar când am vorbit cu managerul meu și cu Ionuț, peste vară – mi-a fost foarte clar că obiectivul, aici, este titlul, locul întâi. Stelei i-a lipsit atât de puțin anul trecut, a terminat pe doi, iar scopul este să revină, să repete isprava și de data aceasta să pună mâna pe premiul cel mare. Eu am avut șansa de a ieși campion în FIBA EuroChallenge (n.r. – în 2010, cu BG Göttingen), dar dincolo de asta nu am câștigat niciodată un titlu de campion. Așa că faptul că am avut o șansă de a veni aici, într-o echipă care își propune cu adevărat să se lupte la campionat a fost decisiv, pentru că un titlu este ceva ce, cu siguranță, îmi doresc să am în palmares la final de carieră. A fost important pentru mine să știu că mentalitatea de aici este exact asta – nimic altceva nu ne mulțumește în afară de victorie. Locul trei nu este suficient. Locul doi nu este suficient. Vrem să fim numărul unu, vrem campionatul și acest lucru, cumulat cu istoria pe care acest club o are în spate, plus fanii care pun puțină presiune – iată motivele mele. Toată lumea joacă mai bine cu puțină presiune din aceasta!

A fost cineva din familia ta implicat în luarea acestei decizii? Știu că fratele tău joacă și el baschet…
El a fost primul cu care am vorbit atunci când am luat decizia de a veni aici, când am primit telefonul final. A fost o oarecare competiție, între mai multe echipe din Europa și din America de Sud, dar am știut după ce am vorbit cu Ionuț și cu antrenorul că aici vreau să fiu. Am vorbit cu fratele meu, și-a dat ok-ul și am fost gata.

“Baschetul a fost o parte importantă din viața mea de când mă știu. Am mers la o Universitate care nu era renumită pentru programul atletic și am doborât câteva recorduri”

Baschet – unde, când, cu cine, de ce?
Când? Am început cam pe la cinci ani. Practic, de când mă știu tata avea panourile în casă. Apoi, a agățat unul în curtea din spate. De ce? Probabil pentru că tata juca și a fost sportul lui favorit. Era fratele meu, cu mine și cu el – ieșeam afară și pierdeam ore în șir nopțile dând la coș. Unde? În New York, unde am crescut. Baschetul este SPORTUL acolo, este Mecca baschetului mondial și parcă toți prietenii mei erau afară, pe terenuri, jucând baschet. Iar eu am fost, tot de când mă știu, cel mai înalt tip, așa că a fost alegerea logică pentru mine.

Deci a fost mereu baschet, niciun alt sport?
Am jucat și fotbal, am jucat și baseball, dar întotdeauna am fost mai bun la baschet. Apoi m-am dezvoltat, am început să pun masă musculară specifică, în zona superioară – toate aceste lucruri au contribuit la alegerea pe care am făcut-o, de a deveni jucător profesionist de baschet. În plus, am și mers la Colegiu în New York – o decizie influențată și de dorința de a rămâne aproape de familie, pentru ca ei să poată veni să mă vadă la meciuri. De când mă știu însă baschetul a fost, într-un fel, acel lucru care m-a entuziasmat întotdeauna și care m-a determinat să fiu și un student mai bun. Baschetul a fost și un liant în familia mea, ne-a ținut împreună, ne aducea de fiecare dată împreună pentru a urmări meciurile. Baschetul a fost o parte importantă din viața mea de când mă știu.

Cum a fost viața de colegiu pentru tine? Cred că multă lume de aici, din România, are imaginea aceea idilică, din filme – jucătorii de fotbal și baschetbaliștii sunt vedetele campusului, cei mai populari băieți, încojurați de majorete, spirit competitiv, adrenalină…
Eu am mers la o Universitate care nu era renumită pentru programul atletic, pentru sport. Acolo prima renumele academic. Universitatea din New York este una dintre cele mai prestigioase școli din Statele Unite, în Top 20. Este recunoscută pentru programele de Management și de Științe. Am mers acolo, am jucat acolo patru ani și am doborât câteva recorduri! Așa, am avut o viață în New York, am avut o carieră baschetbalistică reușită și totodată am adunat și experiență de viață. Să învăț într-un oraș mare printre atâția studenți deștepți – a fost important.

image (1)Ce specializare ai avut?
Marketing pentru mass-media. Am vrut să merg pe direcția aceasta – marketing pentru companii, iar acest backgound m-a ajutat enorm să mă prezint și să mă vând diferitelor echipe. Am știut să îmi valorific atuurile și pornind de aici mi-am construit o carieră frumoasă pe terenul de baschet.

“El era, probabil, cel mai mare fan al baschetului din familia mea. Îmi amintesc că îi spuneam că eu voi juca baschet la liceu și la Colegiu – dar el nu a apucat să mă vadă jucând”

Cine  fost modelul tău, eroul tău, în anii copilăriei?
Prima dată trebuie să spun – TATA! Sunt mulți new-york-ezi care cresc fără a avea acasă ambii părinți. Tata a fost mereu acolo, pentru mine. Scopul lui a fost întotdeauna să ne ofere nouă o viață mai bună decât cea pe care o avusese el – și a reușit asta. Îi voi fi mereu recunoscător. Apoi, am avut un unchi care a murit atunci când eu eram prin clasa a opta – el era, probabil, cel mai mare fan al baschetului din familia mea. Îmi amintesc că îi spuneam că eu voi juca baschet la liceu și la Colegiu – dar el nu a apucat să mă vadă jucând. Așa, mult din ceea ce am făcut pe teren am făcut și pentru el. Apoi, desigur că am trecut prin diferite faze – am admirat mulți jucători din NBA. Dar probabil că ei doi sunt cei mai apropiați de inima mea – lor aș spune că le datorez mare parte din ceea ce sunt astăzi.

Și ca jucător, pe teren, cine ți-a servit ca model?
Se schimbă atât de repede! (n.r. – râde) Acum, sigur, este un pic mai greu, pentru că sunt mai bătrân decât mulți băieți din NBA, așa că mi-ar fi greu să spun că ei îmi sunt modele. Dar, în momentul acesta aș spune că sunt un mare fan LeBron James – al felului în care se raportează el la fiecare meci și în care pregătește partidele. Pare coechipierul perfect pe teren și în afara lui. La început, îmi plăceau toți jucătorii care puneau osul la bătaie, care arătau un joc foarte fizic, care chiar își dădeau toată silința să își impună supremația prin forța pe care o aveau. Așa că, per total, voi spune ‘Shaq’, chiar dacă destulă lume l-a numit ‘leneș’. Dar atunci când conta cel mai mult, când era nevoie de victorie, ducea misiunea la îndeplinire!

Toată lumea știe că americanii sunt buni la baschet. Cei mai buni. Ca un american care vine să joace în Europa, există o apăsare, o povară ‘istorică’ – venită din partea fanilor, care vor nu numai să vadă că ești jucătorul numărul unu din echipă, motorul, ci și omul cu fazele cele mai spectaculoase – pentru simplu fapt că vii din State? Poate că și conducătorii de cluburi gândesc la fel…
Cred că important este să te concentrezi asupra jocului tău. Presiunea suplimentară va fi mereu acolo – că vrei sau că nu vrei. Dar, până acum, am reușit să stabilim destul de clar care este rolul fiecărui jucător. Cred că indiferent de poziție – că vii de pe bancă sau nu – un jucător trebuie să își cunoască foarte bine rolul. Dacă putem lucra împreună și dacă fiecare își joacă rolul, cred că putem fi o echipă foarte puternică în acest sezon. Desigur, fanii vor spera mereu la faze spectaculoase și dacă faci asta – i-ai cucerit. Și este un sentiment care îți aduce multe satisfacții să știi că ei au așteptări în ceea ce te privește iar tu reușești să livrezi pe teren conform așteptărilor.

Îți place să dai dunk-uri? Ești tipul ăla?
Da! Categoric, sunt. Dacă e o oportunitate, o voi face fără să clipesc. Este genul de fază care îți aduce fanii alături de tine. Asta, sau un blocaj decisiv, spectaculos – toată cariera mea am reușit să îmi atrag publicul de partea mea cu astfel de faze – dă energie publicului și echipei, iar atunci când ești în deplasare amuțește galeria adversă. I-ai făcut să tacă instantaneu. Să fac tribuna să erupă și să reduc la tăcere galeria adversă – iată lucrurile pe care abia aștept să le fac.

Ultima întrebare – cum te relaxezi?
În ultima vreme, am devenit un fan al podcasturilor și al cărților. Înainte, când eram mai tânăr, mă uitam la emisiuni, seriale – eram un mare fan al seriei Suits, sau Dexter, sau Spartacus – ceva acțiune, mult suspans. Când eram mai tânăr, îmi plăcea să ies mai des – la un film, la un restaurant. Dar, în ultimii trei ani, probabil, am încercat să citesc măcar o carte pe lună. Și mi-au ajuns în mână câteva titluri bune de tot – fie că a fost vorba despre cărți de dezvoltare personală, fie că a fost vorba despre cărți de ficțiune. Îmi plac textele misterioase, îmi place să mă desprind de telefon, de computer și să mă întorc parcă puțin în timp, în copilărie, când nu aveam toate aceste lucruri la îndemână. Îmi amintesc de acea perioadă în care nu aveam decât varianta să ies afară la joacă, așa că acum îmi place să mă rălexez punând deoparte ‘ecranul’ – de orice fel.

Cezara Paraschiv

Primaria Municipiului Bucuresti
Regina Maria
Exim Bank
Taverna Sarbului
La Piatza
Super Bet
Apa Talea
Afi Palce Cotroceni
Himalaya Herbal Healthcare
Toyota
Physio Medical Center
Sport Guru
Sloop
Therme București