Capitolul 6

Primul meu derby cu Dinamo

Cum un „jurnal de legendă” nu presupune neapărat consemnarea cu exactitate şi regularitate a unor activităţi zilnice, voi face un foarte mic salt în timp şi voi relata povestea primei mele mari bucurii trăite în tricoul roşu-albastru.

Prins în ultimele săptămâni de treburi obişnuite într-o gospodărie de ţară – unde mă aflu încă de la începutul verii –, dar, mai ales, marcat de frământările fireşti ale „străzii”, declanşate emoţional (din nefericire) de tragedia din clubul bucureştean „Colectiv”, nu am realizat decât cu întârziere că în aceste zile de toamnă tristă s-a împlinit o jumătate de secol de la „căsătoria” mea, pe viaţă, cu Steaua! De bună voie şi nesilit de nimeni(!), în 1965 am călcat pe urmele CCA-ului de aur atât de iubit în anii ’60 –’70, rămânându-i fidel, la bine şi la greu, timp de 31 de ani.

De-ar fi să fac un bilanţ al acestor ani, aş spune că „greul” a fost mult mai consistent decât „binele”, faptul respectând nota generală a vieţii românilor în comunism. Şi nu mă voi sfii niciodată să spun că vinovatul principal pentru nefericirea noastră de atunci trebuie căutat în activitatea Securităţii, cea care „nu şi-a făcut decât datoria” – aşa cum au avut mereu cinismul să susţină slujitorii şi susţinătorii ei. Şi nici nu mă voi dezice de ceea ce am afirmat în editorialul despre derby-urile Steaua-Dinamo, scris zilele acestea, anume că clubul sportiv din Şos. Ştefan cel Mare a moştenit în multe privinţe metehnele instituţiei care îl patrona. Poate voi avea vreme pentru a aprofunda subiectul, argumentându-mi afirmaţiile.

Primul titlu-2

Cert este că tocmai resentimentele românilor faţă de Securitate au făcut ca, în antiteză, C.C.A. (ulterior Steaua) să fie incomparabil mai iubită decât Dinamo. Iar orice victorie obţinută pe terenurile de sport ale steliştilor împotriva adversarilor de la Dinamo ajunsese să provoace satisfacţii uriaşe unui foarte mare număr de suporteri, de toate vârstele. Şi după aceste precizări este momentul să venim la… oile noastre!

După 8 titluri naţionale câştigate consecutiv de Steaua între 1956 şi 1964, Dinamo reuşise cu chiu cu vai să întrerupă tradiţia greu de digerat pentru ea, câştigând titlul în sezonul 1964 -’ 65, învingându-şi rivala rămasă în ’64 fără Andrei Folbert şi Alexandru Fodor, oameni de bază ai fostei echipe „de aur”. Conducerea Stelei renunţase prematur la ei, iar asta, cred eu, s-a resimţit imediat. Eşecul l-a determinat şi pe Mihai Nedef să se retragă, astfel că în toamna anului 1965 i-am preluat tricoul cu nr. 7, o dată cu transferul meu la clubul militar.

Ca de obicei în acei ani, derby-ul Steaua – Dinamo era programat în ultima etapă a turului (returului) de campionat, iar titlul se decidea după desfăşurarea unui turneu final la care participau primele patru clasate la sfârşitul competiţiei.

Fără să strălucească precum în anii când domina categoric baschetul masculin de la noi, Steaua – cu un lot aflat în căutarea unei noi identităţi – reuşise în toamna lui ’65 un parcurs fără înfrângere, astfel că întâlnirea cu Dinamo, programată în penultima zi a anului, se anunţa a fi una „cu scântei”! Motiv pentru care sala „Floreasca” fusese luată cu asalt şi gemea de lume la ora începerii derby-ului, primul pentru mine din lungul şir al celor consumate în duzina de ani petrecută în tricoul Stelei.

Eram, evident, emoţionat, din multe motive, uşor de înţeles. Cele mai importante erau rivalitatea sportivă şi perspectiva unui titlu de campion naţional la care era normal să visez.

Dar cu adevărat un vis a fost desfăşurarea meciului! Cred că Dumnezeu ne-a dat aripi, pentru că nu am mai jucat niciodată de atunci într-un „5” capabil să se apere cu atâta determinare, mobilitatea noastră exemplară ridicând în faţa adversarilor un zid practic impenetrabil.

Preiau din cronica apărută în… „Sportul popular” evoluţia scorului: „(…) în min. 15 Steaua conducea cu 42 – 15!” (neverosimil pentru un derby, spun eu). „(…) După pauză, cu toată hotărârea (tardivă şi neorganizată) cu care a intrat Dinamo pe teren pentru a recupera handicapul, diferenţa creşte permanent, ajungând în minutul 27 la 29 de puncte (62-33) şi culminând în min. 31: 74 – 41. Deci, 33 de puncte! Din acest moment, apariţia dezinteresului în echipa Steaua şi o reală apropiere de normal la dinamovişti, face ca diferenţa să scadă, iar victoria să revină neînvinşilor din actualul campionat la „doar” 19 puncte: 92 – 73 (46 – 23)”. Şi nu existau coşurile de 3 puncte!

Noi am fost în culmea fericirii! Suporterii noştri, net superiori numeric în sală, au dezlănţuit un adevărat delir al bucuriei. Era vorba de o strălucită revanşă pentru titlul pierdut în sezonul anterior. Prima fotografie ataşată acestor rânduri spune multe despre bucuria declanşată la fluierul final. Se pot observa în imagine, printre destui necunoscuţi: Costi Herold zâmbind, soţia regretatului Gh. Valeriu şi fiica… „Unchiului” repezindu-se spre el, Armand Novacek în stânga, Mihai Nedef în plan secund şi, făcând notă complet discordantă, Emil „Mimi” Niculescu pe banca de rezerve, impasibil în calmul său olimpian şi proverbial, deşi fusese, de departe, cel mai bun om al meciului!

Din punct de vedere strict personal, bucuria victoriei zdrobitoare şi cele 17 puncte înscrise, aproape toate din pasele strălucite ale lui „Mimi”, nu au putut fi întunecate de durerile provocate de entorsa de gleznă făcută la sfârşitul primei reprize (în cea de a doua am jucat cu injecţii de xilină). Şi cum derby-ul s-a consumat în ziua de 30 Decembrie 1965, noaptea următoare, a Revelionului ’66, am petrecut-o în fotoliu, cu piciorul în gips. Dar fericit!

Mai fericit am fost după victoria în cel de al 3-lea derby cu Dinamo din acel sezon, care mi-a adus primul meu titlu de campion naţional (aşa cum se vede şi din a doua fotografie ataşată acestor rânduri)!

 scan0010-002

PS – Nu ştiu şi nu cred că vreunul dintre derby-urile tradiţionale Steaua – Dinamo a mai avut o desfăşurare asemănătoare cu cea relatată, cu un deznodământ atât de categoric în favoarea uneia sau alteia dintre combatante.

 

 

 

 

Primaria Municipiului Bucuresti
Regina Maria
Exim Bank
Taverna Sarbului
La Piatza
Super Bet
Apa Talea
Afi Palce Cotroceni
Himalaya Herbal Healthcare
Toyota
Physio Medical Center
Sport Guru
Sloop
Therme București