Rugiubei all the way

16864193_1273870689358265_8208736917657600620_n

Campania “Joacă pentru Steaua” și-a desemnat campionul. Concursul – surpriză pregătit de Steaua CSM EximBank pentru fani la începutul toamnei i-a provocat pe “patronii” echipei la cinci probe, aceștia având la dispoziție câte o lună pentru a îndeplini fiecare cerință. Marele premiu: un contract de o zi cu Steaua CSM EximBank și o experiență completă de jucător profesionist, transmisă pas cu pas de un post de televiziune de specialitate, de la înregistrarea în actele Federaţiei Română de Baschet, până la vizita medicală și evoluția în tricoul Stelei. Cu legitimaţia de joc în buzunar, patronul câștigător va beneficia de un antrenament de “individualizare” alături de staff-ul tehnic şi de echipă, care îl va pregăti pentru prezența într-un meci oficial, televizat din Liga Națională de baschet.

Radu Rugiubei (28 ani), antrenor în cadrul clubului de baschet “Dan Dacian”, grupa 2006, a câștigat detașat concursul. Născut în Galați, Rugiubei, “coach” sau “domnu’ Radu” pentru puștii care descoperă baschetul, este mereu în tribună la meciurile de acasă ale Stelei. Fost antrenor al lotului național de juniori U16 al României, acesta și-a ales ca motto în campania “Joacă pentru Steaua” fraza “play like you’re the best, train like you’re in second place” (n. joacă de parcă ai fi pe primul loc, antrenează-te ca și cum ai fi pe locul doi) și este încântat că numele său va apărea pe foaia de joc într-un meci al Stelei, între numele lui Levi Szijarto și cel al lui Dave Dudzinski, la numărul 9.

Concursul “Joacă pentru Steaua” a ajuns la final. Cum ai descrie experiența celor aproape șase luni, de la momentul lansării provocării?
Utimele șase luni m-au învățat cel puțin un lucru foarte important. Deși credeam că nu stau bine cu timpul personal, am reușit să mă organizez și să storc secundele și minutele necesare ca să mă dedic probelor.

13064627_231111290594345_5699518538605139377_oCât timp ți-a luat să hotărăști că vei intra în concurs și cine a fost susținătorul tău numărul unu?
Alegerea de a intra în concurs a fost mai degrabă subită. Deși ușor sceptic la început în privința rezultatului, am zis un DA foarte hotărât și motivat. N-aș putea spune că am un susținător „number one”, dar trebuie să recunosc că am un grup mare de prieteni care s-au implicat și m-au ajutat pe parcursul probelor. Voi închina această campanie lor, în egală măsură cu visul meu de a deveni jucător la Steaua.

Care a fost proba ta favorită și de ce?
Cu siguranță proba a treia – Ajută un prieten- care ne-a provocat să facem un gest frumos în preajma sărbătorilor către cineva drag. M-am rupt puțin de la rutină și am ales să fac ceva mai mare, care chiar să impresioneze. Am ales să le ofer bătrânilor de la azilul Floare Roșie o cină tradițională de sărbători, alături de un spectacol de pian și, nu în cele din urmă, ocazia să-i cunoască pe câțiva sportivi din echipa ai cărei fani sunt încă din tinerețe. În momentul respectiv, nu am mai avut nicio pretenție la concurs sau puncte și m-a interesat doar să fie o surpriză cât mai plăcută. Reacțiile acestora au reprezentat cel mai mare „punctaj” pe care mi l-aș fi dorit. Am rămas un apropiat al locului și voi mai organiza acțiuni acolo și cu alte ocazii.

Care a fost cea mai mare provocare?
Tot proba a treia câștigă și această întrebare. Au fost multe detalii de pus la punct, oameni de organizat, timpi de sincronizat și nu numai. A fost multă alergătură, dar în cele din urmă, a meritat fiecare secundă investită în această probă.

Ai visat la ziua petrecută alături de lotul Stelei?
De când am intrat în concurs nu am încetat să mă gândesc la acel moment. Asta a fost și motivația să muncesc cu seriozitate la fiecare probă. Cu toate incertitudinea câștigării concursului, am început să mă pregătesc zilnic pentru acel moment și acum observ că sunt mai multe câștiguri ce reies din această experiență. Nimic nu se compară cu obiectivul principal, dar acest concurs mi-a adus multe beneficii colaterale, care mi-au făcut ultimele șase luni mult mai plăcute și m-au apropiat și mai mult de echipa iubită.

12715968_1071066016266419_3271937983941543756_oAi pus vreun pariu trăsnit cu prietenii – ce vei face dacă vei câștiga contractul de jucător?
Pot zice că am norocul să nu fi pus vreun astfel de pariu cu nimeni. Zic asta pentru că aș fi acceptat mai orice și sunt un om de cuvânt. Nu mă gândesc la consecințe, sunt în stare să pun orice fel de pariu și mereu mă țin de promisiuni.

Te-ai instalat pe primul loc în concursul “Patron la Steaua” după prima rundă și nu ai mai cedat conducerea. Dacă ar fi să desenezi un grafic al emoțiilor de-a lungul lunilor de concurs, cum ar arăta el? Cresc acum emoțiile înainte de “finală”?

Între cele două axe – cea a emoțiilor și cea a timpul rămas până la final – ar exista o linie de progresie cu sens ascendent foarte clar. Cu siguranță, emoțiile aproape și-au atins apogeul odată cu ultima probă. Este multă tensiune la mijloc și, pe lângă asta, mai sunt și o grămadă de prieteni care au investit și ei emoțional în participarea mea și nu am vrut să-i dezamăgesc.

 

Dacă ar fi să compari ultima probă din “Joacă pentru Steaua” cu un meci de baschet, ce ar fi: un derbi, un meci cu titlul pe masă, un meci în care ești atent “la calcule” – conservi rezultatul și stai cu ochii pe adversari de la adăpostul rezultatelor precedente?
Cred că derbi ar fi cuvântul cel mai potrivit. Deși eram în frunte, voiam să rămân acolo și am tratat și această probă cu seriozitate maximă, ca să încerc s-o termin pe primul loc. Adversarii au fost pe cinste.

În 2007 puneai bazele unui club de baschet pentru copii în Brăila. Povestește-ne, pe scurt, ce a însemnat acel proiect pentru tine și ce te-a determinat, mai apoi, să vii în București?
Baschetul a fost, întotdeauna, pasiunea mea principală. La sfârșitul liceului, Mircea Totolici mi-a propus să ducem la alt nivel această pasiune și să ne înființăm clubul nostru de baschet – CS Cuza Sport Brăila. Puțină lume știe despre asta, iar și mai puțini știu că numele clubului este împrumutat de la liceul pe care l-am terminat – Al. I. Cuza Galați, unde am jucat ultimele meciuri, iar Mircea și-a început cariera de antrenor. Am venit în București pentru continuarea studiilor universitare. Am făcut un masterat și între timp m-am îndrăgostit de București, deși inițial nu credeam că este posibil. Astfel, am ales să mă stabilesc aici.

Câte ore petreci pe terenul de baschet, pe săptămână?
Cel puțin 24 de ore pe săptămână sunt cu fluierul la gât și pregătesc copii pentru sportul acesta. Dar nu mă limitez aici, stau cât este nevoie și cât îmi permit, ca să fac performanță și ca să știu că cei care mi-au trecut prin mână au rămas cu ceva din antrenamente.

12695017_1070999632939724_4151482991262138108_oLucrezi cu generația 2006 la Dan Dacian. Care este cheia lucrului cu copiii? Care sunt “must-have”-urile pentru un antrenor de copii?
Cred ca orice tip de profesor are nevoie de două foarte importante calități și anume răbdare și studiozitate. Prima remarcă este aceea că trebuie să înțelegem ritmul în care copiii învață și se dezvoltă. Nu toți sunt la fel și trebuie să avem un ochi atent la cerințele fiecăruia. Apoi, pentru a-i învăța pe alții, înainte de toate trebuie noi să cunoaștem foarte bine ce facem. A doua calitate trebuie să ne tragă de mânecă să căutăm, să citim, să studiem, să întrebăm și să ne informăm în permanență despre metode cât mai efciente pentru a-i învăța baschet pe juniori. Sportul este într-o permanentă mișcare și dezvoltare și noi trebuie să ne urcăm în același autobuz, ca să putem ajunge la un rezultat dorit.

Când te duci la sală, când vezi un copil nou pe parchet – ca antrenor, visezi că îl vei descoperi pe următorul Jordan? Cauți acel super-diamant? Sau care este abordarea pentru acest nivel de vârstă?
Orice antrenor își dorește să ajungă să-l găsesască sau să lucreze cu următorul mare talent. Și eu sunt în cursa asta implicat, doar că până îl găsesc pe acel sportiv care va duce numele României pe alte plaiuri, ofer tuturor copiilor aceeași atenție, aceleași șanse și cunoștințe. Niciodată nu poți ști ce creștere bruscă au copiii. Uneori e mai accelerată, alteori e mai lentă. Pe lângă asta, cred că știu pe cineva în clubul Steaua care este un exemplu viu că performanța și înalta performanță poate veni la orice vârstă, – nu dau nume (n. zâmbește).

Cum te strigă copii și care sunt cele mai haioase mesaje de încurajare pe care ți le-au transmis de când ești în cursa “Joacă pentru Steaua”?
Copiii mă strigă în general coach” sau „domnu’ Radu”. Mesajele de încurajare în mare parte sunt cele de rutină: succes, mult noroc, baftă etc . Cel mai frecvent am fost intrebat, după fiecare probă, „și, când jucați?”. Aparent, sunt la fel de entuziasmați ca mine. Dacă îmi permiți să extind întrebarea la întreaga mea carieră, ca să te amuzi puțin, unul dintre cele mai haioase mesaje a venit după finala de Babybaschet 2017, când, cum eram eu trist că n-am câștigat-o noi, două mămici fericite de performanța noastră au început să strige „Rugiubei made my day”. Nu m-am putut abține, supărarea s-a evaporat instantaneu și am izbucnit în râs.

Cezara Paraschiv

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Primaria Municipiului Bucuresti
Regina Maria
Exim Bank
Taverna Sarbului
La Piatza
Super Bet
Apa Talea
Afi Palce Cotroceni
Himalaya Herbal Healthcare
Toyota
Physio Medical Center
Sport Guru
Sloop
Therme București